Food-Info.net> Produse > Condimente comune

Oregano (Origanum vulgare)

Familia plantei

Lamiaceae (familia mentei)

Sinonime botanice

-

Origine

Câteva specii din genul Origanum sunt native din Mediteraneană, din care toate sunt comercializate ca condimente. Influenţa climei, sezonului şi solului în compoziţia uleiului esenţial este mai mare decât diferenţa dintre diferite specii.

Cea mai importantă specii sunt O. vulgare (pan-European), O. onites (Greece, Asia Minor) şi O. heracleoticum (Italia, peninsula Balcanică, Vestul Asiei).

Părţi folosite ale plantei

Frunzele. Planta uscată este adesea mai aromată ca cea proaspătă.

Calităţi senzoriale

Aromatic, cald şi uşor amar. Cea mai mare varietatea a oreganului este intensitatea: Buna calitate este atât de puternică că aproape îţi amorţeşte limba, dar culturile adaptate la climatele reci au adesea flavoare nesadisfăcătoare.

Constitueţi generali

Uleiul esenţial (max. 4%) poate conţine din doi fenoli carvacrol şi thymol; mai mult, o varietate de monoterpene hydrocarbons (limonene, terpinene, ocimene, caryophyllene, β-bisabolene şi p -cymene) şi alcool monoterpene (linalool, 4-terpineol) sunt găsite.

Oregano înflorit

Folosire

Oregano este o condicio sine qua non în bucătăriile Italiene, unde este folosit pentru sosurile de roşii, legume prăjite şi carne la grătar. Împreună cu busuioc, este folosit pentru caracteristicele feluri italiene.

Felul cel mai associat cu oreganul este pizza, un fel de plăcintă deschisă. Pâine de acest fel a fost probabil mâncatăîn Sudul Italiei de secole; potrivit legendei, pizza a venit în existenţă în 1889, când Regele Umberto şi soţia lui Margherita au vizitat Napoli (Naples). Pizza, la acea vreme nu mai mult decât pâine albă aromată cu pastă de tomate, era atuncea o mâncare populară pentru masele sărace. Pentru a onora Regina, un brutar local a separat un fel bogat de pizza: În adaus la sosul tomat roşu, bronză albă de mozzarella şi frunze verzi de busuioc au fost adăugate, asfel reflectând culorile steagului Italian. În yilele noastre pizze se bizuie mai mult pe oregan decât pe busuioc, şi foloseşte o mare multitudine de alte ingrediente.

Oregano poate fi efectiv combinat cu măslinele murate şi capere sau frunze de leuştean; cealaltă ca majoritatea plantelor Italiene, oregano se potriveşte până cu mâncare fierbinte şi picantă, cum este popular în Sudul Italiei. Bucătăriile altor ţări Mediteraneene îl folosesc mai puţin, dar este de ceva importanţă pentru bucătăriile Spaniole, Franceze şi Grece.

Înafara regiunulor Mediteraneene, oregano este, mai de grabă surprinzător, puţin folosit, înafara imigranţilor ilegali din Italia. Foarte asemănător, dar mai puternic, gustul oreganului Mexican este popular nu numai în ţara lui nativă México, dar deasemenea în sudul US, unde este adesea pentru aromarea chili con carne (carne tocată cu chiles şi câteodată fasole) sau alte feluri inspirate Mexicane. În acest scop, este mai ales combinat cu câteva varietăţi de chiles şi ardei, usturoi uscat sau ceapă şi chimion).

ourse : http://www-ang.kfunigraz.ac.at/~katzer/engl/spice_welcome.html