Food-Info.net> Produse > Condimente comune

Leurda (Allium ursinum)

Familia plantei

Alliaceae (familia cepei)

Sinonime botanice

-

Origine

Nativ din vestul şi centrul Europei. În USA, se utilizează în scopuri similare o plantă sălbatică (Allium tricoccum) cu gust mai puternic de usturoi.

Părţi folosite ale plantei

Frunzele tinere, preferabil proaspete. Ele ar trebui recoltate înainte ca planta să înflorească. Deoarece bulbul este mult mai mic decât al usturoiului, este mai rar folosit.

Calităţi senzoriale

Asemănătoare usturoiului, dar mai puţin puternic şi cu un iz de arpagic.

Constituenţi importanţi

Ca şi usturoiul, leurda conţine un mare număr de compuşi cu sulf: divinil sulfit, dimetil tiosulfonat, metil cistein oxid de sulf şi produşii de degradare ai ultimului, metil alil tiosulfonat şi metan tiol.

Floarea de leurdă

Utilizare

Leurda care creşte sălbatic în terenurile mlăştinoase şi pădurile râurilor în Europa Centrală, este mult folosită în bucătăriile locale, dar pentru că nu poate fi cultivată, nu a căpătat o foarte mare importanţă.

Primăvara, frunzele sunt adunate şi folosite ca atare la aromarea diferitelor feluri de brânzeturi proaspete, supe şi sosuri. Frunzele uscate au miros slab şi ar trebui utilizate în cantităţi generoase.

În Germania, şi probabil şi în alte părţi ale Europei Centrale, leurda a crescut foarte mult în popularitate în ultimii ani. Astfel, mulţi oameni au încercat să adune frunzele plantei din sălbăticie. Câteva cazuri de otrăviri au fost raportate în ultimii ani, deoarece există câteva plante ce au frunze asemănătoare, în special lăcrămioara (Convallaria majus) şi brânduşa de toamnă (şofranul de poiană, Colchicum de toamnă). Ambelor plante le lipseşte mirosul de usturoi, iar asemănările sunt în cel mai bun caz superficiale sau nu există.

Sourse : http://www-ang.kfunigraz.ac.at/~katzer/engl/spice_welcome.html