Food-Info.net> Întrebări şi răspunsuri > Alergia şi intoleranţa alimentară

Când eticheta produselor trebuie să dea informaţii despre alergii ?

Pentru aceia care sunt alergici la anumite alimente, cum ar fi grâu sau ouă, este uşor să le elimine din dietă când sunt prezente în formă naturală. Totuşi nu există siguranţa că aceşti alergeni nu sunt prezenţi în produsele alimentare gata-preparate, de exemplu, în sosuri.

Fabricarea produselor alimentare a devenit un proces foarte complex şi sofisticat şi produsele procesate sunt parte din viaţa de zi cu zi. Este greu de imaginat că trebuie să renunţi la aceste convenienţe doar pentru că nu ştii dacă produsul a fost gătit cu ulei de alune sau poate conţine gluten sau crustacee în diferite forme.

Directiva UE 2003/89/EC despre indicarea ingredientelor în produsele alimentare cere producătorilor să enumere 12 grupe de potenţiali alergeni dacă aceştia sunt folosiţi ca ingrediente în produsele pre-ambalate, incluzând băuturile alcoolice, indiferent de cantităţile lor.

Alergenii includ:

cereale ce conţin gluten
peşte
crustacee
ouă
alune
soia
lapte şi produse lactate incluzând lactoza
nuci
ţelină
muştar
seminţe de susan
sulfiţi

Aceştia sunt responsabile pentru mai mult de 90% din reacţiile alergice. Lista de ingrediente alergenice din alimente inclusă în Anexa Directivei va fi reexaminată şi reînnoită mereu, pe baza celor mai recente cunoştinţe ştiinţifice.

Ca o regulă generală, excepţiile de etichetare nu vor mai fi acceptate pentru alergeni. În particular, ingredientele derivate dintr-o substanţă din lista menţionată va trebui să fie declarat ca atare, de exemplu, lecitina (din boabele de soia).

Totuşi, datorită posibilităţii că unii derivaţi ai unor alergeni cunoscuţi nu produc reacţii alergice, aceeaşi legislaţie oferă excepţii. Conform informaţiilor publicate până acum, Autoritatea Europeană a Siguranţei Alimentelor a propus următoarele excepţii: siropul de glucoză din grâu, uleiul rafinat din boabe de soia, diferite distilate din nuci şi ingrediente proteice folosite la clarificarea vinurilor.

Noua directiva 2003/89/EC a intrat în viguare pe 25 noiembrie 2003. Statele membre au avut un an (până pe 25 noiembrie 2004) să transfere prevederile Directivei în sistemul legal naţional.

Producătorii au mai avut încă un an să se asigure că etichetarea se supune regulilor, însemnând că din 25 noiembrie 2005 produsele vândute trebuie să se supună noi legislaţii . Totuşi, produsele care au fost puse pe piaţă sau au fost etichetate înainte de această dată, pot fi vândute până la terminarea stocului.

Referinţe

1. Directiva 2003/89/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 Noiembrie 2003:
   http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2003/l_308/l_30820031125en00150018.pdf
2. Directiva 2000/13/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 Martie 2000 referitoare la acreditare, prezentarea şi avertizarea angajaţilor din domeniul mâncării: http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2000/l_109/l_10920000506en00290042.pdf
3. www.eufic.com