Food-Info.net> Întrebări şi răspunsuri > Produse Alimentare > Ceaiul

Ce este ceaiul Honeybush?

Ceaiul Honeybush se obţine din frunzele tufei de honeybush (Cyclopia intermedia şi alte specii de Cyclopia) din Sudul Africii, greşit asociată cu obişnuita plantă de ceai (Camellia sinensis). Frunzele, tulpina şi florile speciei Cyclopia sunt folosite la prepararea unei dulci infuzii de ceai.

Interesul la scara internaţională de care se bucură honeybush vine din trecut de la comercializarea ceaiului de către Olandezi şi Britanici. In 1652, o colonie, care mai târziu a fost denumită Cape Town, a fost stabilită ca bază de provizii pentru Compania Olandeza India de Est care făcea comerţ cu specii de ceai indian şi sud-asiatice. In scurt timp botanistii au început catalogarea bogatei flore a regiunii, planta honeybush a fost introdusă în literatura botanică în 1705. Chiar dacă nu există nici un raport pubicat la acea vreme referitor la folosirea acestui ceai de către populaţia indigena (tribul San si Khoi-Khoi, cunoscut astazi ca şi KhoiSan sau bosimani), bazându-se probabil pe observarea practicelor băştinaşe, el a fost rapid recunoscut de către colonişti ca şi un bun substitut pentru ceaiul obişnuit.

In general ceaiul honeybush este încă colectat de către populaţia sălbatică, dar cultivarea a început să devină necesară odata cu dezvoltarea rapida a industriei (forţând culegâtorii să călătorească şi în zonele mai puţin accesibile) şi cu creşterea cererii pentru un produs mai uniform.

Procesul de producţie a ceaiului honeybush este siminar cu cel al unui ceai obisnuit sau al ceaiului Rooibos. Planta este recoltată, uscată şi oxidată (‘fermentată'). In faza de oxidare doua metode tipice sunt folosite; oxidarea într-o mormadă tămăduitoare sau la temperatură ridicată într-un “cuptor de coacere” preîncălzit. In comparaţie cu o oxidare normală, acest proces necesită mai mult timp.

Metoda traditional ă de fermentare a ceaiului de honeybush constă in folosirea mormadei tămăduitoare, in special atunci când cantităţi mari de ceai sunt produse. Un morman oval de aproximativ 4-5 metri în diametru şi 2 metri înalţime necesită 1.5-2.5 tone de honeybush verde. Mormanul este ambalat bine şi lăsat timp de trei zile pentru a permite generarea spontană a căldurii şi fermentarea. Creşterea temperaturii este rapidă deoarece maldărul este deja cald in momentul cand materialul final este ambalat în maldăr.

În timpul perioadei de fermentaţie, materialul işi schimbă culoarea din verde in maro închis şi capată o aromă dulce. Incepând cu ziua a treia, maldărul este rotit la fiecare doisprezece ore pentru a se asigura că porţiunile de la exterior, mai reci, se combină cu restul materialului şi pentru a impiedica epuizarea oxigenului din maldăr. In funcţie de specia folosită, dupa 3-5 zile de fermentaţie, maldărul este examinat. Dacă materialul prezintă o aromă dulce de miere şi are o culoare maro închis, maldărul este împrăştiat pe o pânză într-un strat subţire şi lasat să se usuce în soare.

Folosirea cuptorului pre î nc ă lzit dă produsului final o calitate mai bună şi mai consistentă deoarece controlul temperaturii procesului de fermentare este posibilă şi pentru că, î n acelaşi timp, sunt necesare perioade mai scurte de fermentaţie (24-36 ore) pentru obţinerea unul ceai complet fermentat sau î nhibarea creşterii mucegaiului.

După acest pas produsul este uscat şi ambalat.

Ceaiul Honeybush este deobicei consumat cu lapte şi zahar, dar pentru a aprecia delicatul gust şi aroma dulce, laptele şi zahărul nu ar trebui adaugate. Aromele variază de la gemul fierbinte de caise, flori, sau miere, de amestec de fructe uscate împreună cu o aromă generală de dulceaţă. In plus, are avantajul că infuzia rece a acestui ceai poate fi deasemenea folosită ca ceai rece (ice tea) care se asortează bine cu sucul de fructe.

Traditionala utilizare a ceaiului pentru tratarea tusei poate fi explicată, in particular, de conţinutul de pinitol, un zahăr modificat (o grupă metil înlocuieste hidrogenul într-una din poziţiile glucozei; vezi imaginea de mai jos). Pinitolul, numit după sursa sa principală, copacii de pin, regăsit şi în frunzele altor câteva plante este de asemenea recunoscut pentru efectul de diminuare a nivelului de zahăr din sânge, dupa cum a şi fost demonstrat în studiile pe animale de laborator şi este considerat ca şi drog pentru diabetici.

pinitol

Honeybush conţine de asemenea anti-oxidanţi ca: flavone, izoflavone, cumestan, luteolin, 4-acid hidroxicinamic, polifenoli, şi xantone.

Izoflavonele şi cumestanii sunt clasificate ca phitoestrogeni, folosite în tratarea simptomelor de menopauză, o aplicaţie pentru care honeybush a fost recent promovat. Flavonele şi izoflavonele de honeybush sunt similare cu cele din boabele de soia, o alta plantă leguminoasă, de asemenea folosită în tratarea simptomelor de menopauză.

Luteolinul este pigmentul galben de baza al florilor şi pe vremuri era folosit ca şi vopsea.

luteolin

Surse:

• http://www.rooibos.ch/honeybush_info.html
• http://www.itmonline.org/arts/honeybush.htm
• http://www.steve.gb.com/images/molecules/phenols/luteolin.png
• Bates et al; Insulin-like effect of pinitol. British Journal of Pharmacology 130(2000) 1944−1948; Chiechi LM, Dietary phytoestrogens in the prevention of long-term postmenopausal diseases, International Journal of Gynecology and Obstetrics, 1999; 67(1): 39-40;
• Kamara BI, et al., Polyphenols from honeybush tea, Journal Agricultural Food Chemistry 2003; 51(13): 3874-3879.